Era o toamnă frumoasă. Frunzele copacilor formau un covor colorat și mare care acoperea pământul. Copacii goi, ca niște străjeri, parcă așteptau să treacă timpul mai repede. Totul era precum un vis frumos.

Razele soarelui băteau cu putere și vântul adia ușor. Împreună cu mai mulți prieteni, mă jucam pe strada noastră. Eram puțini, dar jocurile, în acea vreme, erau nemaipomenite, astfel încât nu ne mai săturam de ele. Deodată, ai apărut cu amicii tăi, mai în vârstă decât tine, iar ochii mei te-au zărit și au rămas ațintiți asupra ta.

Parcă nu m-ai văzut deloc și a fost ceva ireal atunci pentru mine. M-am îndrăgostit de tine pe loc!

Inima-mi bătea cu putere, mai să-mi sară din piept și eram nerăbdătoare să vorbesc cu tine. Numai că nu-mi acordai atenție prea multă din pricina diferenței de vârstă. Mi-am luat inima în dinți și am intrat în vorbă cu tine. Aveai un glas plăcut și cald. Vorbeai atât de frumos și atât de fericită eram când mă priveai cu ochii tăi blânzi și minunați!

În acel moment am văzut un licăr de bucurie în privirea ta. Mi-am dat seama că și tu simți ceva pentru mine.

Din clipa aceea, am știut că ceva se înfiripa și în interiorul tău, așa cum era în toată ființa mea. Copilă fiind, vedeam altfel lucrurile, iar tu mă ajutai să înțeleg totul. Amândoi eram atât de mândri că ne putem înțelege doar din priviri!Am simțit că vom fi împreună mereu.

Iar acolo unde erai tu, veneam și eu, eram nedespărțiți. Eram atât de împliniți încât nu luam în seamă părerile celorlalți, care nu doreau să fim împreună. Când erau nunți sau petreceri în cartier, noi eram cei mai buni dansatori.

„Nu poți uita niciodată prima dragoste, atunci când este pură. În această carte am vrut să arăt tuturor că iubirea noastră a rămas neschimbată și după patruzeci de ani. Ea nu va pieri nici când noi doi nu vom mai fi pe pământ. Dragostea va rămane și în viața de apoi.” – Rodica Mihai

Editura: Dreams Publishing House

Autor: Rodica Mihai