Colecție coordonată de Andrei Țurcanu

« În descrierea unui voiaj în ţările române germanul K. povesteÅŸte legenda Luceafărului. Aceasta e povestea. Iar înÅ£elesul alegoric ce i l-am dat este că, dacă geniul nu cunoaÅŸte nici moarte ÅŸi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pămînt, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc », scria Eminescu pe marginea manuscrisului uneia din multele variante ale poemului Luceafărul. Pe aceeaÅŸi filă poetul îÅŸi continua gîndul, într-o formă mai succintă : « Mi s-a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului pe pămînt ÅŸi i-am dat acest înÅ£eles alegoric ».

Acest « german K. » era Richard Kunisch, autorul unei culegeri intitulată Bukarest und Stambul. Skizzen ans Ungarn, Rumänien und der Türkei (BucureÅŸti ÅŸi Stambul. SchiÅ£e din Ungaria, România ÅŸi Turcia), apărută în 1861 ÅŸi reeditată în 1868 ÅŸi 1869.

Lui Eminescu care, în toamna anului 1872, venise la Berlin cu scopul de a-ÅŸi continua studiile universitare, nu putea să-i scape acest titlu de carte. Astfel, cele două basme româneÅŸti culese de Kunisch (Das Mädchen im golden Garten ÅŸi Die Jungfrau ohne Körper) vor intra imediat în laboratorul de creaÅ£ie al poetului, din care vor ieÅŸi minunatele basme versificate: Fata-n grădina de aur ÅŸi Miron ÅŸi frumoasa fără corp. Dacă Miron ÅŸi frumoasa fără corp a rămas la stadiul de basm, Fata-n grădina de aur va cunoaÅŸte o îndelungată ÅŸi migăloasă ÅŸlefuire, care se va sfârÅŸi odată cu publicarea în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare « România Jună » a poemei Luceafărul.

Societatea studenÅ£ilor români din capitala Imperiului Habsburgic, Viena, din care făcuse parte la timpul său ÅŸi Eminescu, izbutise, după mai mulÅ£i ani de strădanii, să scoată de sub tipar, în aprilie 1883, Almanahul « României June ». În paginile acestei publicaÅ£ii tinerii redactori îÅŸi propuneau : « … să întrunească în fiecare an pe cei mai de frunte reprezentanÅ£i ai literaturii române ; astfel din an în an, lămureau editorii, se va putea ÅŸi în acest mod observa miÅŸcarea noastră literară, ceea-ce încă este o condiÅ£ie pentru progres. În Almanahul prezent, precizau ei, multe pietricele preÅ£ioase din mozaicul literaturii române lipsesc ». Exprimându-ÅŸi regretul că cele 208 de pagini ale Almanahului nu au reuÅŸit să cuprindă mai multe scrieri de valoare, autorii prefeÅ£ei nici nu bănuiau că Eminescu avea să dăruiască posterităţii nu doar o « pietricică preÅ£ioasă » oarecare, ci un diamant strălucitor — genialul poem Luceafărul.

Prezenta ediÅ£ie omagială întruneÅŸte basmul lui Kunisch, Fata din grădina de aur, în traducerea lui D. Caracostea, basmul versificat Fata-n grădina de aur ÅŸi poemul Luceafărul.

Am păstrat ortografia ÅŸi punctuaÅ£ia ediÅ£iilor din care au fost reproduse textele.

Horia ZAVA

Fragment din carte:

"A fost odat-un Imparat — el fu-nca
In vremi de aur, ce nu pot sa-ntorn,
Cind in paduri, in lacuri, lanuri, lunca,
Vorbeai cu zeii, de sunai din corn.
Avea o fata dulce, mindra, prunca,
Cu cari basme vremile s-adorn',
Cind trece ea, frumoase flori se pleaca-n
Usorii pasi, in valea c-un mesteacan.

In van i-o cer. Batrinul se gindeste,
Prea e frumoasa, prea nu e de lume —
Ma mir cum cerul nu s-ademeneste
Sa scrie-n stele dulcele ei nume;
E rau poetul, care n-o numeste,
Barbara tara, unde-al ei renume
Inca n-a-ajuns, si chipu-i rapitoriu
Nu-i de privirea celor muritori. "

ColecÅ£ia „Aethra de buzunar” include:

ü Legenda Luceafarului

ü De ce nu-mi vii. Poezii de dragoste

Editura: Gunivas

Autor: Mihai Eminescu