Romanul “Orologiul de nisip” este o tulburatoarea poveste de dragoste, bazata pe intamplari petrecute la sfarsit de mileniu intr-un oras de la Dunare. Coloana vertebrala a cartii este o relatare cu autenticitate si clarviziune a infiriparii pe neasteptate a sentimentului de dragoste, a unei iubiri neimpartasite si supuse implicit destramarii. Ne cufundam, in timpul lecturii, in tabloul unor mentalitati de moda veche ale personajului feminin Magda, eroina romanului, cuprinzand mirifica lume a unei dragoste intarziate si imposibil de implinit.

Pe cuprinsul a peste 320 de pagini, cartea este structurata pe 64 de capitole, comprehensiunea fiind incadrata intre un prolog si un epilog. Romanul este scris la persoana a treia, insa la fiecare patru capitole este intercalata cate o scurta memorie in care protagonista vorbeste si gandeste la persoana intai.

Magda, care nu cunoscuse o iubire adevarata, ajunge la varsta a doua si trece prin episoade pline de angoase si mirari de tot felul. Problemele ei devin o permanenta, inclusiv prin modul in care sunt rezolvate: revolta, negare sau, uneori, ignorare si neputinta.

Descriind trairile confuze ale unui timp situat la varsta mijlocie din viata Magdei, romanul urmareste conflictul sufletesc al eroinei, fara a se manifesta ca atare, ci traind profund drama timpului irosit.

Intelectuala de moda veche, casatorita timp douazeci de ani fara sa-si iubeasca sotul, Madga ajunge la varsta cand maruntele impliniri i se par suficiente pentru un trai linistit. Isi pierde pe neasteptate sotul, adevaratul ei sprijin moral de care nu fusese constienta pana atunci, si este nevoita sa accepte compromisuri din ce in ce mai largi si sa abdice de la viata onesta si neintinata pe care o traise inainte. Se trezeste singura, intr-o lume noua, ciudata si lipsita de scrupule, in care tinde sa fie inghitita de apucaturile unei societati bantuite de un inceput de capitalism salbatic.

Magda incearca sa supravietuiasca, dar se indragosteste de Vlad, tatal unui copil caruia ii oferea lectii in particular, care detinea o functie inalta in aceeasi intreprindere in care lucra si ea si care se bucura din plin de toate privilegiile puterii. De fapt, Magda, din indiscretie dar cu buna credinta, patrunde singura in viata unei familii aflate in prag de destramare, sedusa de opulenta pe care ea nu o cunoscuse nicaieri nemijlocit. Vlad abuzeaza de slaba ei experienta in dragoste si, fara a profita totusi, doar pentru a nu-si inaspri si mai mult situatia si asa deosebit de incurcata in care se afla, o abandoneaza fara nici o explicatie, aducand-o in pragul disperarii. Ea ramane descumpanita si incearca din rasputeri sa atinga dragostea mult visata apeland la tot felul de gesturi, multe necugetate, care o aduc in pragul deznadejdii, simtindu-se totodata torturata si de un sistem pe care nu-l intelegea suficient si in care nu se regasea. Exasperarea o aduce in pragul cedarii psihice, ajungand sa-si rataceasca busola, sa nu-si mai inteleaga rostul intr-o lume in care ea ramane o neadaptata. Se va aventura in placeri nestiute de la viata, dezavuate candva de ea insasi, transformandu-si sentimentele intr-un cosmar care ii distruge visul. In scurt timp apare ca o fiinta metamorfozata, fara repere si fara nici o treapta spre mantuire.

In fapt, Magda nu-si doreste altceva decat o dragoste pe care nu o cunoscuse niciodata cu adevarat. Ea nu-si iubise sotul. Frustrata de acest esec de care devine constienta abia dupa moartea sotului, se hotaraste sa faca totul pentru a-si implini lipsa acuta de dragoste din sufletul ei. Se trezeste vie, constienta, dar intr-o lume in care ea nu conta, care nu mai era a ei, inconjurata doar de amintiri, prea serbede si ele, si de o violenta lipsa de speranta.

Eroina ramane incorsetata in stereotipii si judecati care opereaza rigid sau circumstantial, de aceea va trece prin stari de spirit dintre cele mai diverse. Aventurile amoroase mult visate inlocuiesc reveriile iar inclestarile dragostei adevarate sunt abandonate in timpul derularii competitiei sentimentale in care se angajase. Se nasc conflicte care apar mai degraba mocnite decat deschise, dar care se reaprind spre final. Infruntarile nu sunt directe, ci doar se petrec sub ochii permanent deschisi ai pasionalei protagoniste, cu oameni puternici dar corupti, carora numai stihiile ce se abat in gandurile ei le dezvaluie precaritatea.

Lumea din jur este si ea involburata, se bucurau de toate privilegiile puterii doar cei care aveau bani si functii importante, ocupate abuziv de capii vechiului regim sau de smecherasii care ajungeau la performante ale josniciei prin santaj. Magda va intelege in cele din urma ca e de-ajuns o singura clipa necontrolata de manie si lumile pot disparea, nimic nu te mai poate opri din drumul fara intoarcere de la ura la iubire.

Implicata intr-o dragoste lipsita de sperante, o multime de probleme se adauga dintr-odata la existenta ei. Amenintata si bantuita de fantasmele unui trecut sumbru, ea isi doreste sa reinvie ceea ce ar fi trebuit sa existe in viata ei, o cursa nebuneasca, o lupta a carei miza inseamna, pe de o parte refacerea orgoliului ranit, iar pe de alta parte sansa rascumpararii unei vechi greseli: aceea ca nu iubise. Redescopera astfel o noua intensitate a trairii, o noua textura a vietii, mai dura si mai palpabila, incredintata fiind ca i se potriveste ca o manusa.

Trece prin amintiri confuze, neclare, aminitiri in care copilaria ii preseaza si mai mult singuratatea pe care o traieste. Are viziuni apasatoare, trebuie sa-si infrunte unele incorsetari si stangacii, trebuie sa invete sa traiasca intr-o lume care s-a salbaticit dintr-odata. Orgoliul ii dicteaza ca nu are nevoie de ajutor, vrea sa se bazeze doar pe mintea sa, pe sprijinul venit din amintire si din trecut. Marcata si traumatizata in copilarie de o mama distanta si zeflemitoare, careia nu i-a inteles si acceptat niciodata glaciala detasare, Magda trebuie sa faca fata si unor himere ale trecutului, cu o senina stare de negare a realitatii.

Gandurile si framantarile ei prilejuiesc un amplu exercitiu epic despre timp, o pledoarie despre esenta si efectele acestuia in viata. Avem de-a face cu o parabola despre capriciile timpului, scurta dar incredibila prin forta pe care o degaja, care ne ofera un raspuns deopotriva crud si realist la intrebarea: exista o varsta potrivita pentru iubire? Magda va intelege ca nu are nici trecut si nici viitor, ca numai prezentul ii mai este la dispozitie. De aceea, gandind ca poate e singura ocazie din viata in care poate lua cunostinta cu dragoastea adevarata, pe care nu o cunoscuse niciodata sub aspectele ei primitive, se hazardeaza in recuperarea timpului pierdut, convinsa ca doar clipa conteaza. Are insa abilitatea sa inteleaga ca tine intre degete un clopotel auriu, un orologiu al carui sunet il poate sorbi uneori cu nesfarsita nostalgie.

De fapt, Magda traieste simptomele unei crize la varsta a doua. A atins maturitatea, insa sufletul i-a ramas inca tanar, corpul ii joaca feste, iar privitul in oglinda devine un cosmar. Simte nevoia si cauta prilejul unor secvente de viata tumultuoasa emotional. Viata ei profesionala atinsese un varf nesperat. Traieste un sentiment de panica, conectat cu varsta. Isi pierde viziunea din tinerete asupra lumii si rolului ei in lume. Din neclara cum i-a fost pana atunci, cu un numar practic nelimitat de posibilitati, turnura vietii ii inchide toate sansele. Experimenteaza sentimentul a ceva ce seamana cu moartea, dar nu in sensul apropierii de ea, ci in sensul pierderii ireversibile a ceva, macar a sentimentului ca nu exista limite.

Presiunea familiala, grija unicului ei copil ajuns si el la maturitate, nu-i accentueaza deloc aceasta criza, deoarece a invatat sa o ocoleasca. Pana atunci se dedicase doar grijii casei si profesiei. Acum, in momentul in care descopera ca “cuibul a ramas gol”, tinde sa-si amestece toate aceste sentimente si sa le traiasca pe toate deodata. Intervin unele probleme emotionale similare cu cele din adolescenta: sentimentul de nesiguranta, o imagine de sine oarecum neclara, anxietate generata de sentimentul ca ar trebui sa faca ceva dar este mai greu, daca nu chiar imposibil, decat atunci cand era tanara. Nu-si gaseste capacitatea de adaptare la noile situatii, nici preocupari sau activitati noi care sa-i umple timpul liber ramas. Este doar perioada in care se reconsidera ca fiinta sexuala, din teama ca ar putea deveni un fel de creatura asexuata. Traieste o criza provocata de sentimentul incorsetarii intr-o dragoste care, neavand sanse sa se implineasca, o conduce la actiuni precipitate de a schimba parteneri fara a mai cauta si iubire.

Magda aduce un mesaj misterios, punct de plecare intr-o calatorie lunga in recuperarea barbatului de care s-a indragostit. Personaje fascinante vor cauta sa o indrume: prezicatori si cititori in carti si cafele, preoti ticalositi, dezlegatori de farmece si blesteme care profita cu totii din plin de ratacirile ei. Drumul spre marea iubire este cu adevarat presarat cu obstacole. Un raspuns pe care autorul il reitereaza in roman: visele nu au niciodata limite iar timpul este doar o limita a mintii noastre care ne este supusa.

Spre final, cand tocmai descoperise o cale de a-si reimpaca sufletul, Vlad este ucis si Magda devine principalul suspect de crima.

Editura: Inforapart

Autor: Petre Rau